Ma uit in jurul meu si sunt uimita. Acum ceva timp in urma am crezut ca sunt ok, dar mi-am dat seama ca nu este asa. De data asta este altfel, nu sunt eu cea care se uita in urma fara sa sufere, fara sa isi aduca aminte, cu lacrimi in ochi, de tot ce a fost. Este un sentiment foarte ciudat... Trebuie sa las totul sa treaca...sau...sa lupt. Imi pare rau ca trebuie sa lupt (stiu eu de ce spun asta...imi pare rau).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu