"Egoismul este unul dintre cei mai mari inamici ai fericirii umane".
Este foarte adevarat ce a spus jurnalistul si filosoful francez, Andre Frossard. In primul rand egoismul este sursa principala in izbucnirea unor conflicte. Stiu asta din propia experienta. Cand spun conflicte nu ma refer neaparat la conflictele directe ci la cele interioare care sunt mult mai dureroase decat cele care se desfasoara in mod direct. Cand sunt egoista nu imi ies treburile asa cum imi propun, ba din contra imi ies exact pe dos. Egoistul face orice pentru nevoile lui, calcand in picioare pe ceilalti pentru atingerea scopurilor sale. Am realizat ca atunci cand incerc sa folosesc ca arma egoismul, persoana care este victima sfarseste prin a se indeparta de mine. Mai trist este ca egositul nu-si da seama ca e egoist. Cand ceilalti se indeparteaza de mine, cad in starea aia de frustrare si ma pun in postura de victima Nu inteleg de ce ma simt rau. Eu nu sunt o egoista in adevaratul sens al cuvantului iar asta este oarecum un avantaj deoarece, cu timpul, reusesc sa imi dau seama ca anumite lucruri s-au produs din cauza mea, ca anumite incapacitati i-au facut pe ceilalti sa se indeparteze de mine. Imi dau seama ca de fapt eu am gresit de la bun inceput si ca nu are rost sa o fac pe victima. Uneori reusesc sa imi dau seama, de toate aceste lucruri, intr-un timp destul de scurt astfel incat sa pot repara ce am facut gresit.
Este foarte adevarat ca, astazi cand totul se misca foarte repede, cand viata este extrem de complexa, cand trebuie sa ne concentram tot mai mult asupra "problemelor" adolescentine, cand trebuie sa facem milioane de lucruri pentru a scapa de aceste "probleme", cand incercam sa fim cei mai si cei mai din colectivul din care facem parte, disponibilitatile pentru cei din jur sunt reduse. Atunci, fara sa vrem, facem lucruri care-i pot rani pe ceilalti. Este varsta...o sa treaca. Dar cand o sa privesc in urma o sa ma loveasca dorul.
