Revenire si nu prea...

M-am gandit sa schimb ceva la blogul asta si sa ma reapuc de scris in "micul meu jurnal online". O sa-mi ia ceva timp pana cand o sa ii redau un aspect care sa-mi placa, dar oricum design-ul nu ma impedica de la postat. O sa ma gandesc si la o tema pe care s-o abordez in urmatoarea postare. Am stat cam mult pe tusa si din cauza asta ideile mele sunt pline de cioturi, asa ca au nevoie de slefuire. Aveti rabdare cu mine deoarece nu vin cu forte proaspete. In perioada asta lenea ma descrie cel mai bine, pot spune ca este chiar punctul meu "forte". Destul pentru ora asta! See ya!

Love and pain.

Melodia asta imi descrie perfect starea si ceea ce simt.

Love is... this song.

Nu-ti da decat de gandit...

Timp si mai multe, dar totul se rezulma la bestematul asta de timp.

Scriu, sterg, scriu, sterg. Nu stiu cu sa ce incep, cu ce sa termin. In ultimile cateva zile am realizizat ca timpul este cel mai aprig dusman pe care-l poate avea omul. Si de ce? Pentru ca vine o vreme in care simti cum te preseaza si nu stii ce sa mai faci, nu stii cum ai putea sa rezolvi anumite situatii. Acum nu pot decat sa fiu optimista si sa-mi alung tot negativismul asta cu care m-am nascut. Aparent sunt cea mai "flower power" persoana, dar treptat ajung sa-mi arat adevarata fata. As da orice sa pot pune o pauza sau sa-mi accelerez putin cursul vietii, dar timpul are un curs ireversibil, deci nu pot sa fac nimic. Ba da, POT! OPTIMISM! MULT OPTIMISM! Stii care-i chestia?! Uneori am impresia ca timpul nu ma prezeaza din vina lui, ci din vina alegerilor pe care le fac eu. Sunt constienta de faptul ca m-am compicat foarte mult, dar nu pot sa renunt. Stiu ca n-ai sa intelegi nimic, chiar si daca citesti de 10 ori ce am scris eu aici, dar simteam nevoia sa ma descarc intr-un fel si mai este si chestia ca n-am mai postat de ceva vreme. Te las sa-ti bati capul cu propozitiile mele codate.

It's OVER.

Frate, ce-a fost mai greu a trecut! Ma simt atat de bine cand ma gandesc ca am scapat de bac. Vara este doar a mea! A mea, a mea, a mea!

.

Lara Fabian - Je t'aime

Tu n-ai nevoie de modificari, ci de intariri. Te-ai construit, fara sa stii nici tu ce mandrete de edificiu vei deveni, extrem de…eclectic. In tine nici macar tu nu locuiesti confortabil inca, ce ti-a iesit tie e diferit total de “locuintele” fiintelor banale. In mod evident, ai tras cu ochiul la altii ce pareau a fi in admiratia majoritatii si le-ai ras in nas, contrazicandu-i stilistic. Iti place sa fii cel mai frecventat si stii foarte bine pe cine sa ademenesti inauntrul tau. Nu-ti atragi numai victime, pe care le consumi instinctiv, fara strategii, exact ca o vaduva-neagra, ci fiinte carora le invoci neprevazutul si le rogi sa te ajute cu ceva prin “casa”. De ei ai nevoie, ca sa le furi idei nerostite, planuri pe care n-au apucat sa le scrie, dar ti le marturisesc tie pentru ca se simt bine inauntrul tau.

Foarte putinii oameni care s-au simtit ca la ei acasa in tine, au fost si singurii care te-au ajutat sa spargi ziduri, ca sa obtii ferestre mari, luminoase, indreptate spre viata, in cadrul carora sa fii, la randu-ti aclamat de multime.

Obisnuiai sa faci totul la adapostul luminii artificiale, de teama ca-n lumina zilei iti vei parea imperfect. Obisnuiai sa minti ca iubesti, ca esti bun, ca esti minunat. Fiind atat de expresiv, erai crezut. Faceai oamenii sa se-mpiedice pe scari intre etajele tale, nu neaparat ca sa razi tembel, dar ca sa fii implorat pentru ajutor. Adori sa-i faci sa-ti ceara ajutorul, pentru ca stii cel mai bine ce mistuitoare e dependenta…

(Tot n-am inteles de unde atata nevoie sa-ti intre-nauntru si tot felul de fiinte mici care sa exclame uau-uri de nepretuit pentru tine…)

cand du-te-vino-ul asta din antre-ul tau se termina, iti urci etajul spre suflet si cauti dragostea prin incaperi uitate. Iubitele altora iti par mai la indemana, pentru ca nu e ca si cum ai intra pe usa, ai da “buna ziua” si ai cere exemplarul din vitrina, probandu-l si platindu-l. Ar fi asa de pamantean, asa de so fucking boring pentru tine…

Tu poti iubi curat o femeie chiar si dupa ce-ai obtinut-o cu maxima ticalosie, desi, iarasi, pana si tu iti dai seama, ca e un efect blow-up…

Relatiile in care intri prin efractie, pacalindu-ti prietenii, trimitand, sub ochii lor, biletele scrise cu dermatograful iubitei lor, dureaza cam cat erectia, care, de obicei, e mai lunga si mai placuta pentru tine in timpul planului decat in toiul desfasurarii actiunii…

Esti specialist in a aduce in tine femei pe care sa le tii preorgasm cu anii, numinadu-le prietene. Faptul ca stii ca-s moarte dupa tine iti da perversitatea nonsalanta a celui care face sex cu o femeie si o priveste in ochi pe cea care o pandeste de dupa perdea…

Cu ele stai doar in salon si vorbesti nimicuri. Sunt femeile-bomboana- tu le sugi ca un copil rasfatat, ele se topesc, devinpasse´ , dar tie iti lasa un gust placut…

Pe altele le-ai duce in dormitor (de multe ori alegi femei pe-ntuneric, fara sa vezi tot…), dar pe scara iti dai seama ca parca nu sunt… ele si atunci le-ndoi peste balustrada si le consumi acolo, fara scrupule, fara jena, doar cu o sperma careia ii curg balele de pofta…

Scara pe care se urca la etajul tau intim, e admirata de multi- e facuta din picioare frumoase de femei, desfacute brancovenesc, lustruita cu rasini curse din femei le care le-ai insemnat pe suflet cu fierul rosu. Frumusetea scarii consta in expresivitatea femeilor si-n strigatele lor de placere care acopera scartaitul lemnului. In camerele frumoase ale sufletului tau ajung foarte-foarte putine si nu toate in chip de iubite. Unele raman indelungat…(…)

De sus nu se aud strigaturi si nici nu zaresti port-jartiere, ca pe scara…pana si tu te descalti cand se termina scara…

Iti doresti femei multe, doar ca sa fii sigur ca scara e suficient de solida pentru cea pe care o vei aduce in brate, ca sa nu atinga nici macar cu talpile sordidul fiintei tale.

Camera in care sufletul tau se va cununa candva e incuiata, cheia e doar la tine, desi parca-ti aduce aminte vag ca ai mai avut o cheie, pierduta pe undeva, in harmalaia ursitoarelor care nu te-au gasit decat foarte tarziu…Deci e posibil ca vreo femeie sa o gaseasca si sa vina singura in camera aceeas?! Nu, asta nu se poate, pentru ca tu nu astepti pe nimeni, tu esti cel care cauti, nu cel care se lasa incuiat…Indoiala trebuie neaparat inramata si pusa pe peretii casei tale, ca sa nu te trezesti intr-o zi ca te-ai indragostit fara ca tu sa prevezi asta?! Jenant?! (Bine, tu iti repeti asta in fiecare dimineata, dupa care-ti zambesti multumit din toate oglinzile…)

Nicio femeie de pe scara nu poate merge mai sus de-atat, iti tot repeti. Si totusi, unele pe care le-ai ales in treacat, dar n-ai apucat sa le VEZI, te-au facut sa le iei inconstient in brate si sa le duci in pragul ACELEI incaperi. E-adevarat, n-ai putut sa deschizi usa, dar le-ai daruit cea mai frumoasa perspectiva a ta, nu-i asa?…Ai o “locuinta” extrem de interesanta, care obsedeaza dupa ce o vizitezi. Doamne, cat de bine stii asta! cat de mult te bazezi pe farmecul tau aplicabil aproape pe orice fiinta, cat de simplu iti este sa-ti doresti si sa obtii…orice din fiintele pe care le ademenesti…Cine intra la tine iti admira decoratiunile, se mira de felul in care lumina iti copilareste zambetul si de proba pe care trebuie s-o treaca pentru a pasi in dormitorul tau: trebuie sa mearga pe sarma, pe un hol lung, intr-un echilibru perfect, altfel nu va ajunge la patul tau de paie - chiar, ce le raspunzi cand te intreaba de ce dormi pe un pat de paie si nu pe un pat normal?!…

Cine apuca sa ajunga la biblioteca isi duce mana la gura cand vede ce statuie superba cu un imens penis in erectie se afla chiar intre povestile lumii, de parca ai vrea ca toate personajele, din toate cartile, sa-ti stie indrazneala!…Da, in biblioteca, pentru ca iti place sa construiesti din cuvinte castelul oricarei relatii, iar statuia e acolo ca sa deschida discutia. Pana sa apara femeile, ai ridicat toti peretii fiintei tale din carti…

Tuturor le dai senzatia, intrand prima data la tine, ca le faci turul complet al interiorului. Daca ar sti cate incaperi eviti, cate sunt ascunse de perdele grele si in cate nu mai vrei sa intri nici macar tu! Nu in toate e dezordine sau aer inchis, unele sunt chiar incaperi minunate, pe care doar nu vrei sa le imparti cu nimeni, deocamdata…

Nu ai nimic de daramat la casa asta, ai doar de facut cateva consolidari, pentru ca ai avut momente cand ai exagerat cu neincrederea in tine. Stiu ca ai mare nevoie ca geamurile sa fie deschise in permanenta spre strada, stiu ca ai imensa nevoie sa fii vazut umbland in pielea goala, in pielea femeilor goale din tineretea ta…

Trebuie sa mai dai cate-un var alb peste peretii unor incaperi mazgaliti din razvratire, mai mult decat din convingere. Ar mai trebui regandita scara, pentru ca sansa ca numarul femeilor din mersul tau in sus sa scada e minima! Iti mai trebuie cateva obiecte esentiale, extrem de folositoare pentru traiul zilnic, cai ai pierdut din vedere banalul, fiind prea ocupat cu spectacolul instinctelor tale. Si… o menajera.

Lasa-ma sa aplic pentru functia asta. Menajera din “locuinta” ta ar trebui sa fie, culmea, cea mai importanta fiinta pentru tine… Singura care sa aiba voie sa umble printre gandurile tale, doar ca sa le puna in ordine, singura care sa stie sa-ti spele si sa-ti aeriseasca mintea si care sa-ti spuna mereu ce nu mai ai in tine, ce trebuie neaparat trecut pe lista de noi achizitii…Fata-n casa… De cand te stiu, invat totul despre curatenie. Cheama-ma si o sa iti arat ce stiu sa fac. Nu cotrobai prin sertare si nici nu sterpelesc lucruri de valoare, cel mult o sa cer permisiunea sa le admir. Si as mai vrea sa nu-mi pui aceeasi uniforma pe care au mai purtat-o alte femei care ti-au curatat podeaua vietii. Am deja cateva idei pentru a curata scara, trebuie doar sa ai incredere ca nu voi pune capcane pe trepte…

Locuiesc vis-a-vis. te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida ferestra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de-atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ac doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nici o masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine…atata de rau, de fapt.

Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie.

Continua sa colectionezi trupuri, gemete, fiori. Stiu ca asta faci - iti place la nebunie sa fii colectionar, dar nu proprietar, nu vrei sa-ti apartina nimic din ce aduni. Imi place vulnerabilitatea ta, se vede bine de la fereastra mea…

Stii, eu tocmai m-am mutat din periferia unor idei preconcepute. Am venit in centrul atentiei tale pentru ca te-am simtit, de la mare distanta. Nu raman pentru totdeauna, doar vin dimineata si o sa plec seara, caci noaptea o sa am o alta viata - o sa fiu cine o sa vreau, poate chiar o femeie de pe scara ta…

Acum voi deschide ferestrele si ma vei vedea… Ridica-ti privirea. Buna dimineata. Sunt goala doar pentru ca asa-ti bei si tu cafeaua in fiecare dimineata si am vrut sa nu fim inegali. Continua sa citesti, o sa ai timp sa ma vezi mereu. Ridica mana dreapta daca ai nevoie de mine sau ridica mana stanga daca ti-e frica…

Ti-ai pus amandoua mainile pe fata… Scrisoarea mea e pe jos. Deci ai ridicat mainile…Dar pe amandoua! Cateodata te traduc greu… Ai nevoie de mine, dar ti-e frica… E prea comun, nu, nu asta ai vrut sa-mi spui…

M-am imbracat, am traversat strada si am intrat in casa lui. Asa cum banuiam, toate usile erau deschise. Am mers cu ochii inchisi peste tot, chiar si pe sarma am mers zambind. Din biblioteca am intrat direct in incaperea unde statea nemiscat, gol, cu amandoua mainile pe fata. Acum stiu - avea nevoie de mine, ii era ingrozitor de teama sa admita si isi pusese singura masca pe care orice femeie indragostita i-ar fi dat-o deoparte cu usurinta. In spatele palmelor lui se afla exact ceea ce simtea. Trebuia doar sa-i dau palmele deoparte…

Distanta dintre ferestrele noastre ascundeai detalii pe care le-am vazut abia dupa ce m-am apropiat la o rasuflare de el. I-am facut curatenie peste tot, am intrat in cele mai intime incaperi, am facut sa straluceasca si mese si cristale, am lustruit scara pe care acum si-ar fi rupt gatul orice femeie neprevenita, am pus flori in camerele moarte si am plecat intr-o zi, pentru ca ma plictisisem sa am exact ce stiam pe de rost. Nu i-am dat niciodata palmele deoparte, mi-am dat seama ca imi plac barbatii care par sa aiba niste raspunsuri, nu mereu intrebari la care sa raspund eu…

Am fost doar 3 zile la el, dupa care m-am mutat intr-un apartament cu vedere la mare.

In fiecare dimineata, cand deschid fereastra, ridic brusc mana dreapta si mult mai incet, mana stanga. Din obisnuinta, caci marea nu ma vede.

Niste raspunsuri - Mihaela Radulescu, Editura Polirom 2009, paginile 65-75.

Pentru EL.

"Locuiesc vis-a-vis.

Te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise.

Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti.

Te studiez.

Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida ferestra dimineata.

Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de-atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat.

Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod.

Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii.

Cred ca doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nici o masca.

Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie.

Doar atunci inchideai ferestrele.

Toate.

Si trageai perdelele.

Toate.

Si plecau.

Toate celelalte.

Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine…atat de rau, de fapt.

Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie"

Octavian Paler - Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

images.

Decembrie. Decembrie imi aminteste de tine.

O melodie si o seara de decembrie.   

18 decembrie.

Tom Boxer feat Antonia - Morena

Asculta mai multe audio diverse

Revenire.

Adevarul este ca am cam uitat de micul meu blog. Am fost ocupata cu alte chestii. Problema este ca habar nu am despre ce sa scriu. Ma gandeam sa schimb aspectul blogului. Voiam sa pun un skin de sezon [ca tot se apropie iarna] dar tot ce am gasit au fost numai skin-uri cu stelute si globuri...si mi-am zis ca mai bine o las balta pentru ca oricum m-am obisnuit cu skin-ul asta. Se apropie iarna, draga mea iarna. Nu cred ca o sa am o iarna tocmai stralucita...am motivele mele sa cred asta. Are rost sa spun motivele?! Ăăăă...stai sa ma gandesc. Nu, nu are! Pentru ca oricum nu cred ca ar conta pentru cineva. Mai mult...sunt sigura ca blogul asta este citit si de unele "panarame" care abia asteapta sa barfeasca: "ai vazut fataaaa ce a scris aia pe blog?". Sunt satula. In fine. Aveam o groaza de planuri pentru vacanta asta dar mi-au cam fost date peste cap. Poate pana la urma o sa fie totul bine.

Pentru NIMENI nu conteaza.

De ce atunci cand lumea iti este mai draga se trezeste un amarat de om sa iti strice toata dispozitia? Din nou o intrebare fara raspuns. Dispozitia asta proasta o am de aproape doua saptamani. Imi vine sa urlu de nervi si de suparare. Ce iti este si cu oamenii astia... Iti dau cu bata in cap exact cand te astepti mai putin. Dar ce conteaza? Elena este aia care suporta si tine in ea ca o proasta. Observ ca unora chiar li s-a urat cu binele. Tot ce astept acum este blestemata aia de roata care candva o sa se intoarca... si de data asta in favoarea mea.

Iar am schimbat tema blogului. Imi place mai mult asta...cu toate ca nu este inca finalizata.

Am descoperit o melodie super frumoasa. Stateam intr-o zi pe forumul Gossip Girl Romania si am intrat la sectiunea " Phone ring tone". La sectiunea respectiva trebuie sa spui ce melodie ai cand iti suna telefonul. Am vazut mai multe melodii postate de useri, dar mi-a atras atentia All out- Lights. Am dat copy-paste pe youtube la search...doar atat a trebuit sa fac incat sa nu ma mai satur de ea[:))].  Enjoy it.

All Out - Lights
Asculta mai multe audio muzica

Rush love.

Asculta mai multe audio Muzica

La naiba cu raceala asta. Din cauza ei nu pot sa ies din casa. Parca imi face cu ochiul usa de la dulap ca sa ma imbrac si sa ies afara [:))]. Ma gandesc la un subiect anume cu care sa ma lupt aici pe blog. 

Da. Stiu. MINCIUNA. Toata lumea minte, asa ca este subiectul perfect in jurul caruia sa ma invart.

Cum ar fi lumea fara minciuni? Incerc sa mi-o imaginez, dar nu pot. De ce? Pentru ca este imposibil ca lumea sa traiasca fara minciuni. Tocmai asta este, traim aproape numai in minciuni. Uneori este chiar vital sa minti. Minciuna apare dintr-o varietate de motive, unele cu intentia constienta, altele fara. Daca as spune ca nu mint, as minti [ :))]. Mint de fiecare data cand simt ca este necesar sa o fac. De cele mai multe ori mint pentru a ma apara pe mine. Uneori nu imi dau seama de gravitatea minciunii si ii bag in "belele" si pe cei din jurul meu, dar pana la urma asta este minciuna implica si riscuri.

„A minti spre folosul tau e o inselaciune, a minti spre folosul altcuiva e o frauda, a minti pentru a dauna e calomnie; dintre toate soiurile de minciuna, acesta e cel mai josnic. A minti fara folos nici paguba pentru tine sau pentru altii nu este a minti: nu e minciuna, e fictiune.”J.J. Rousseau

Mi s-a parut interesanta afirmatia si m-am gandit sa o postez. Pe langa faptul ca este interesanta, este si adevarata.

Toamna.

:(

Se pare ca am cam uitat de blogul asta al meu. Spre rusinea mea nu imi mai aduceam aminte nici parola...in fine. Sunt putin trista. Cred ca fiecare elev este putin trist in perioada asta...sau poate ma insel. INCEPE SCOALAAAAA. Imi vine sa urlu. O sa-mi fie foarte dor de vacanta. Sunt cateva lucruri care s-au intamplat vara dupa care o sa tanjesc. Urmeaza un an scolar atat de greu, nici nu vreau sa ma gandesc. Deja imi imaginez scena din prima zi de scoala. Multe zambete si imbratisari. Partea asta o astept, continuarea...:(.

Let's start again

Am ce mi-am dorit. Pot spune ca sunt fericita. Nu vreau sa vorbesc prea mult despre fericirea mea, sunt egoista si vreau sa o tin pentru mine [:)) glumesc]. Nu am mai postat de ceva timp...adevarul este ca nici nu prea am idei. S-au intamplat multe, atat de multe incat pana si eu am pierdut firul intamplarilor petrecute. Ciudat...un lucru imi sterge zambetul de pe buze. Acel lucru este trecerea vacantei. Sun pesimista, nu? Mai am o luna jumatate de libertate si eu imi plang de mila si de dorul vacantei [:))].

"perfect"

Nu stiu ce sa fac. Sunt confuza. Spun ca imi bag picioarele in tot si ca nu imi mai pasa...dar nu pot, nu am cum. Si acum ca sa fie totul complet a mai aparut inca ceva. Sunt intre ciocan si nicovala. Nu stiu ce sa fac. Trebuie sa pun totul in balanta, sa vad avantajele si dezavantajele. 

Am realizat ca oricat m-as lupta nu rezolv nimic. Ma lupt cu morile de vant. Gata! Nu imi mai pasa.